10+ obiective turistice pe care nu trebuie să le ratezi în Maramureș
Suntem siguri că atunci când te gândești la Maramureș cel mai probabil îți vin în minte bisericile de lemn și satele pline de obiceiuri și tradiții. Dar această zonă are mult mai multe de oferit, iar Eco Maramureș, o zonă mai aparte de la poalele Gutâiului, sigur te va uimi prin varietatea obiectivelor pe care le poți vizita.
Sus de tot este Creasta Cocoșului, o formațiune stâncoasă reprezentativă pentru trecutul scăldat în lavă al zonei. Creasta ei dantelată se oglindește în lacuri garnisite cu turbării specifice zonelor mai reci, formând un univers aparte ce adăpostește specii rare de plante și animale. În satele cu emblematicele biserici și porți maramureșene vei mai găsi instalații de tehnică populară și meșteri iscusiți. Ici și colo sunt lacuri sărate, petice de păduri cu stejari seculari sau chei atipice săpate în roci vulcanice.
Iar atunci când vei dori să faci ceva mai activ, ți-am pregătit și o listă cu recomandări de activități pe care poți să le faci cât timp vei fi oaspete în Eco Maramureș.
1. Creasta Cocoșului
Aria protejată emblematică a destinației, monument al naturii, Creasta Cocoșului este o formațiune andezitică spectaculoasă, porțiune din craterul unui vulcan ce a erupt cu 9 milioane de ani în urmă. Astăzi ea este destinația preferată de drumeție și loc de escaladă pentru amatori. De lângă Creasta Cocoșului vei avea parte și de o frumoasă belvedere asupra destinației Eco Maramureș.
Pentru a ajunge aici ai câteva opțiuni, fie pe jos, fie cu bicicleta. Cel mai facil este să pornești din Pasul Gutâi, de unde trebuie să urmezi în urcare ușoară traseul bandă roșie. Alte trasee, ceva mai solicitante, pornesc din Mara și Breb.
2. Tăurile Chendroaiei
Sunt situate sub Creasta Cocoșului, la 1043 m altitudine, pe versantul nordic al Munților Gutâi. În preajma zonei lacustre cu apă liberă se ridică un tinov bombat, mai înalt cu 4 metri în zona centrală decât la periferie, unde grosimea turbei ajunge la 8 metri. Vegetația specifică găzduiește plante carnivore, specii relict din era glaciară.
Tăurile sunt situate chiar lângă traseul cruce roșie ce urcă din satul Breb. Dacă vii dinspre Pasul Gutâi sau Mara, trebuie să te abați puțin pe trasul cruce roșie la intersecția de sub Creasta Cocoșului. Cert este că la aceste lacuri ai posibilitatea de a realiza niște fotografii deosebite cu reflexia crestei în apele tăurilor.
3. Biserici de lemn monumente UNESCO
Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Budești – Josani (monument UNESCO), datată 1643, are dimensiuni de o monumentalitate neobișnuită pentru vremurile în care a fost înălțată. O particularitate arhitecturală a bisericii este conferită de cele 4 turnulețe amplasate la baza turnului central, semn că în sat exista un Sfat al Bătrânilor ce avea dreptul să îi judece pe răufăcători. Pictura naosului și a pronaosului a fost realizată în 1762 de către Alexandru Ponehalschi. Icoane valoroase îmbogățesc patrimoniul lăcașului. În pronaos se păstrează cămaşa de zale şi coiful lui Pintea Viteazul, haiducul faimos care a devenit erou al multor legende locale.
Biserica „Sf. Paraschiva” din Desești (monument UNESCO) are o dată a construcției incertă, cunoscându-se neîndoielnic doar anul în care a fost realizată pictura murală: 1780. Din inscripții aflăm numele pictorilor: „zugrav Radu Munteanu și Gheorghe”. Chiar dacă numele lui Alexandru Ponehalschi nu este menționat, se presupune că el ar fi pictat tâmpla bisericii și unele dintre icoane. Pronaosul e dominat de scena Judecății de Apoi, în care impresionează, pe peretele sudic, Râul de Foc ce poartă sufletele damnaților spre gura căscată a iadului. Pe același perete se remarcă, printre păcătoși, neamurile considerate vrăjmașe în acele timpuri.
Programul de vizitare al celor două monumente UNESCO este de regulă între 10:00 și 17:00.
Pe lângă acestea, în satele din Eco Maramureș vei găsi alte 12 biserici maramureșene din lemn, toate monumente istorice. Faptul că nu au fost incluse pe lista patrimoniului UNESCO nu le face mai puțin interesante sau frumoase, fiecare având caracteristici arhitecturale deosebite, picturi murale, icoane sau obiecte de cult de valoare. Întreabă la pensiuni despre posibilitățile de vizitare a acestor biserici sau, cel mai bine, apelează la un ghid local care îți va explica secretele acestor construcții deosebite.
4. Porțile de lemn
Porțile monumentale cu stâlpi sculptați și acoperite cu șindrilă sunt mărturia vie a organizării sociale de odinioară: pe vremuri, numai nobilii („nemeșii”) aveau privilegiul să își ridice porți (ceilalți localnici aveau vranițe). Poarta are și semnificația unui hotar între uliță și spațiul gospodăriei. Motivele sculptate în stâlpii porților sunt de origine precreștină: funia răsucită, rozeta solară, crucea înscrisă în cerc, arborele vieții, dinții de lup aveau rolul de a proteja casa și gospodăria. Porțile noi au elemente decorative mult îmbogățite, de inspirație recentă, care au pierdut din semnificațiile inițiale, păstrând doar componența esteticului.
În satele de pe râurile Mara și Cosău obiceiul de a categorisi gospodăriile după porți s-a păstrat până în zilele noastre, bunăstarea familiei fiind etalată și măsurată prin mărimea și complexitatea porții.
5. Pădurea Crăiască
Aceasta este o rezervație forestieră şi peisagistică situată chiar în satul Ocna Șugatag. Pentru a o vizita trebuie doar să urmezi marcajele și indicatoarele de la centrul de informare turistică din localitate. Pădurea este de fapt un rest al codrilor întinși de stejar și gorun care în trecut ocupau mare parte din Maramureș. De-a lungul timpului, arborii au fost folosiți pentru construcțiile din lemn caracteristice zonei. În prezent în Pădurea Crăiască poți vedea exemplare impresionante de stejar cu vârste de câteva sute de ani.
În urmă cu câțiva ani WWF România a amenajat o potecă tematică și un traseu de vizitare de-a lungul căruia veți găsi informații interesante despre speciile de arbori și de păsări care și-au găsit adăpost acolo.
6. Lacul Morărenilor
Dacă natura este pasiunea ta, atunci Lacul Morărenilor este un obiectiv important de vizitat datorită biodiversității remarcabile. Situat la altitudinea de 886 m, sub Creasta Cocoșului, lacul aflat la început de formare a unui tinov este un habitat rar în România, conservat în condiții aproape naturale. Zona limitrofă lacului adăpostește o asociație valoroasă de arin negru, arin alb şi arin de munte. Plantele de zonă umedă precum otrăţelul de baltă, roua cerului, trifoiul de baltă, vuietoarea și muşchiul de turbă şi-au găsit aici condiţii propice dezvoltării.
Tot din aceeași categorie fac parte și Tăurile de la Hoteni, un complex format dintr-un tinov și 3 lacuri. Lacurile cu formă alungită sunt vestite pentru prezenţa a peste 150 de specii de alge ce dau culoarea specifică a luciului de apă. Lacul Morărenilor este accesibil pe traseul cruce albastră Breb – Creasta Cocoșului, iar Tăurile de la Hoteni le veți găsi pe partea dreaptă a drumului dinspre Breb.
7. Lacurile sărate din Ocna Șugatag
La marginea satului există 8 lacuri sărate formarea prin prăbușirea fostelor mine de sare. Lacul Gavril și Tăul fără Fund, cu o adâncime de 30m, respectiv 33m, se află pe primele locuri din Europa din punct de vedere al salinității. Ca urmare a activității de exploatare a sării și a lacurilor cu apă sărată, Ocna Șugatag este cunoscută ca o stațiune balneo-climaterică și în prezent există o bază de tratament și mai multe pensiuni cu bazine cu apă sărată. În zona lacurilor au fost amenajate două ștranduri ce includ piscine interioare și exterioare, locuri de plajă, restaurant, terasă și facilități de cazare.
8. Instalații tehnice populare
Dacă bisericile de lemn guvernau viața spirituală a localnicilor, instalațiile tehnice, făcute și ele din lemn, erau cele care împlineau diferite nevoi ale traiului zilnic în interiorul satului. Ingenioasele instalații țărănești acționate de apă sunt mărturie vie a modului de trai arhaic încadrat perfect în natură ce utilizează, nepoluant, resursele locale.
Vâltoarea, piua, batoza, moara și horincia erau grupate de multe ori în aceeași zonă a satului, fiind folosite de localnici pentru spălarea și îndesarea țesăturilor de lână, treierat, măcinarea cerealelor și prepararea băuturii locale. În zilele noastre le întâlniți în satele așezate de-a lungul râurilor, cele mai bine păstrate fiind pe valea râului Cosău, în satul Sârbi, dar și în alte locuri din destinație.
9. Meșteri populari
Sunt mulți meșteri iscusiți pe Mara și Cosău, meșteri ale căror mâini știu să plămădească obiectele necesare traiului zilnic. Arta lucrului cu lemnul este cunoscută în toate satele destinației. La fel, femei care țes sau cos se găsesc în fiecare așezare. În Sârbi se fac opinci din piele, în Sârbi și Budești, clopuri din paie și talaș. În Breb se împletesc coșuri din nuiele de alun. E o lume care a supraviețuit modernizării și pe care călătorul se bucură să o cunoască. Ca să treci pragul acestor meșteri cel mai bine este să apelezi la un ghid local, care îi cunosc și în care au încredere.
10. Cheile Tătarului
Cheile Tătarului au o geneză unică în ţară prin faptul că sunt săpate de apele înspumate ale Văii Brazilor (care în aval va deveni Râul Mara) în roci vulcanice andezitice, în timp ce majoritatea cheilor se formează în calcare. Pădurea seculară de molid așezată pe stâncile abrupte ascunde o specie foarte rară de mușchi luminescent – Schistostega pennata. Din cauza luminii insuficiente, abruptul stâncos e tapițat cu licheni de o culoare galben-aurie, fiind locul de cuibărit perfect pentru mierla de piatră şi vânturelul roșu, specii de păsări vulnerabile, regăsite în puține locuri din România. Zona este accesibilă pe traseul de bicicletă Igniș – Mara.
