Ivan, un altfel de campion

Pe 26 noiembrie, acum 72 de ani se năștea ce urma să devină multiplul campion olimpic și mondial, unul dintre cei mai medaliați sportivi din toate timpurile: Ivan Patzaichin. S-a scris și se va mai scrie despre acest Zeu al sportului. Dar astăzi aș vrea să aduc un mic omagiu pentru cel ce a fost și un altfel de campion: al ecoturismului, dar și al prieteniei.

Avem sufletul greu când ne gândim la un prieten căruia am vrea să-i spunem La Mulți Ani, dar nu mai este printre noi…. Dar spiritul lui, unda de prietenie și bunătate ce a lăsat-o vor dăinui. Căci el, Campionul Ivan Patzaichin, multiplu medaliat, îți vorbea ca un prieten vechi chiar și când te întâlnea pentru prima dată. Acum mai bine de 30 de ani, ne-am cunoscut într-un context de familie și l-am rugat să-mi scrie un gând pe un bilețel. De atunci am rămas prieteni și ne-am reîntâlnit pe coordonatele mele profesionale, lansând un parteneriat pentru ecoturism între AER și Asociația Ivan Patzaichin. Era omul ideal care putea să promoveze ideea de ecoturism: credea în Deltă și iubea oamenii ei, vedea natura și omul împreună și vorbea simplu, frumos și din inimă despre ele. Era într-adevăr un prieten al oamenilor și al naturii și te făcea să te simți bine lângă el când vorbea despre aceste lucruri.

Am avut bucuria și șansa să fie un partener și un adevărat ambasador al ecoturismului. În 2013, a deschis chiar Conferința Europeană de Ecoturism, găzduită de noi, în România. A fost alături de noi sau noi alături de inițiativele Asociației Ivan Patzaichin de multe ori. Dar, dincolo de aceste aspecte profesionale, dimensiunea umană, caldă a relației cu Ivan era ieșită din tiparul clasic. Prezența lui emana bunătate. Era prietenos cu toată lumea ce-l înconjura. Niciodată nu pleca de la o masă sau dintr-un hotel fără să fie atent cu cei din jur, mergând de multe ori atenția lui până la femeia de serviciu. Anul trecut, în timpul pandemiei, unul dintre proprietarii unui complex din deltă, membru AER, mi-a relatat cum Ivan l-a sunat numai să întrebe cum o duce cu afacerea. „A fost singurul om ce m-a sunat să mă întrebe cât de greu îmi este în condițiile din pandemie. A însemnat mult pentru mine în acea perioadă grea”.

Îi erau dragi nu numai oamenii, dar și animalele, chiar și cele uitate pe străzi, fără stăpân. Pe Ivan și câinii și pisicile îl iubeau, căci adeseori l-am văzut cum avea grijă de ele și le dăruia atenție, mângâieri sau chiar o bucată de mâncare. Da, amintirea lui Ivan ne mângâie sufletul în continuare cu bunătatea lui și cu acea inconfundabilă strângere de mână caldă și puternică. O mână care a făcut legendă, care a ținut și pagaia ruptă la Jocurile Olimpice din 1972, dar cu care a reușit totuși să se califice în finală unde a și câștigat medalia de aur, devenind simbolul suprem al sportivului și al perseverenței dusă până la capăt.

Cred ca s-ar bucura mult să afle că spiritul lui este viu printre noi și că îi ducem mai departe ideile, dorințele și proiectele. Dacă Ivan nu este să-i spunem La Mulți Ani, atunci aș vrea să urez Asociației Ivan Patzaichin și oamenilor din spatele ei ce Ivan mi-a scris pe bilețelul meu, ce stă acum îngălbenit de timp deasupra biroului: Ai reușit, felicitări! N-ai reușit, continuă…

Andrei Blumer

26.11.2021

Acest articol a fost realizat cu în cadrul proiectului PET România, derulat de Asociația de Ecoturism din România, în parteneriat cu Asociația de Ecoturism Țara Dornelor, Asociația de Turism Retezat și Asociația Măgura Ecoturistică, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org.

DISTRIBUIE