Scurtă comparație cu Slovenia

România nu duce lipsă de strategii și de masterplanuri, dar stăm foarte prost când vine vorba de implementarea acestora. Cu puține excepții, cum este și cazul Strategiei naționale de dezvoltare a ecoturismului, din care s-au implementat câteva acțiuni, aceste documente sunt uitate în sertare și se așterne praful pe ele. 

În data de 9 octombrie 2024 a fost publicată în Monitorul oficial Hotărârea Guvernului nr. 1.193/2024 privind aprobarea Strategiei naționale pentru dezvoltarea turismului pentru perioada 2025—2035.

Vom folosi acest prilej pentru a analiza cât de consistent este acest document, dar și pentru a face o comparație cu o strategie similară din Slovenia, o țară tot din fostul bloc comunist.

1. Timpul scurs între elaborare și aplicare (2018 vs. 2025)

Acest document a fost realizat într-un proces ce a început la sfârșitul anului 2017 și s-a desfășurat până în noiembrie 2018. Până la momentul aprobării în guvern au mai trecut 6 ani, dar în strategie se precizează că „informațiile cuprinse în documentul rezultat au fost revizuite cu date disponibile până în anul 2023”. Nu se precizează însă dacă au fost revizuite și viziunea, obiectivele și măsurile din planul de acțiune. Deși obiectivele generale ale strategiei rămân în mare parte valabile (dezvoltarea infrastructurii, creșterea competitivității, promovarea patrimoniului), detaliile și măsurile concrete propuse pot să nu mai fie complet relevante în contextul schimbărilor globale recente.

De asemenea, nu am identificat în document un mecanism clar de actualizare intermediară, care să permită ajustări pe parcurs. Fără acest mecanism, este riscant să se mizeze pe un plan conceput cu mulți ani în urmă, fără a lua în calcul evoluțiile economice și turistice recente.

În schimb, Strategia de turism a Sloveniei 2022 – 2028 (documentul este disponibil aici în limba slovenă) a fost elaborată în perioada octombrie 2021 – mai 2022 și este valabilă până în 2028, 

Astfel, în timp ce strategia din România a fost concepută și aprobată pe un parcurs de 7 ani și are un orizont de aplicare de 10 ani, strategia din Slovenia a fost realizată în 8 luni, iar orizontul de aplicare este de 7 ani. O primă concluzie în favoarea Sloveniei este de eficiență, relevanță și adaptabilitate a acestui demers de planificare.

2. Pornește de la premise greșite

Încă din formularea viziunii se pornește de la premisa că „România este o destinație turistică bine-cunoscută, de talie mondială”[1]. În realitate, România nu se află în topul celor mai cunoscute și vizitate destinații turistice la nivel mondial, iar performanțele sale sunt modeste în comparație cu alte țări din Europa. Știm că această afirmație poate fi dureroasă pentru unii dintre noi, dar ea este susținută de multiple date statistice comparabile:

• Clasamentele internaționale ale competitivității turistice. Conform Raportului Forumului Economic Mondial din 2024 [2], care măsoară competitivitatea în turism, România ocupă locul 43 din 119 țări analizate, sub Cehia (33), Grecia (21), Polonia (27), Ungaria (37), Slovenia (42), Bulgaria (40).
• Ca număr de turiști internaționali [3], la nivelul anului 2019 România a avut 2,7 milioane de turiști străini, pe când Bulgaria a avut 7,8 milioane, Ungaria 16,9 milioane, iar Slovenia 4,7 milioane.
• Venituri din turism internațional. [4] România generează venituri semnificative mai mici din turism în comparație cu alte țări europene. În 2019, România a înregistrat aproximativ 3,6 miliarde de dolari din turism internațional (străini), în comparație cu Bulgaria care a avut 4,3 miliarde, Polonia 14 miliarde, iar Franța 63,5 miliarde. Aceste date nu sunt disponibile pentru Slovenia.

În analiza acestor date ar trebui să luăm în considerare și alți factori, precum suprafața țării sau dimensiunea populației. Astfel, dacă raportăm numărul de turiști și veniturile la populație sau suprafața țării, atunci constatăm că de fapt România stă mult mai prost decât observăm la o primă vedere.

3. Brandingul de țară este abordat superficial

România suferă de o imagine internațională ambiguă, iar în multe cazuri, percepția externă este marcată de stereotipuri negative. Turismul ar putea juca un rol central în reabilitarea acestei imagini, dar este nevoie de eforturi concertate pentru a crea o identitate turistică clară și atractivă.

Deși strategia recunoaște necesitatea îmbunătățirii imaginii României și include măsuri generale de promovare, acestea nu sunt suficient detaliate și documentul nu include o campanie consistentă și clară de branding turistic la nivel global. Comparativ cu alte țări din regiune, care au investit masiv în marketing și branding internațional, abordarea României rămâne inexistentă: în momentul de față nu există un website pentru destinația România, nu există materiale de promovare de bună calitate și adaptate piețelor țintă și direcțiilor strategice din strategie, prezența în social media este inexistentă, iar participarea la târgurile de turism internaționale nu este bazată pe un plan de marketing cu segmente de piață clar țintite și indicatori de performanță.

Pe de altă parte, Slovenia este la un cu totul alt nivel decât România:

• website-ul oficial;
• este prezentă pe șase canale de social media, cu conținut adaptat pentru fiecare în parte;

• materialele de promovare sunt numeroase, consistente și adaptate direcțiilor identificate în strategie.

4. Nu ia în calcul contextul european și mondial

Deși strategia recunoaște pe scurt contextul european și mondial, nu există o analiză comparativă detaliată care să exploreze ce fac alte țări europene în mod specific (de exemplu, Ungaria, Bulgaria, Polonia, Slovenia) pentru a-și dezvolta turismul și cum s-ar putea România poziționa mai bine în acest context. Acest lucru reprezintă o lacună semnificativă, având în vedere că pentru a deveni competitivă la nivel internațional, România trebuie să înțeleagă în profunzime modul în care evoluează piața globală și ce fac alte țări pentru a atrage turiști.

De asemenea, analiza tendințelor este sumară și nu este corelată cu o evaluare clară a modului de adaptare a  măsurilor propuse în strategie la noile cerințe ale pieței turistice internaționale.

5. Atinge insuficient anumite domenii

Spre deosebire de strategia Sloveniei, cea pentru România atinge superficial anumite domenii și pare că le menționează doar ca să le bifeze:

• Mobilitatea durabilă nu este analizată în detaliu. Lipsa unor măsuri dedicate acestui aspect poate limita accesul turiștilor la diverse destinații, în special în zonele montane sau rurale.
• România nu are o abordare integrată pentru implementarea și monitorizarea sustenabilității în sectorul turistic, precum politica clară dedicată Schemei Verzi a Turismului Sloven. Fără o schemă clară de sustenabilitate, este dificil ca România să se alinieze cu tendințele globale, unde sustenabilitatea joacă un rol tot mai important.
• Strategia României nu detaliază suficient coordonarea intersectorială pentru a coordona turismul cu alte sectoare economice (transport, cultură, mediu) și nici nu este este descrisă cooperarea între diferite niveluri de guvernare (local, regional, național) și rolul comunităților locale în dezvoltarea turismului.

6. Nu doar conținutul este important, ci și prezentarea acestuia

Formatarea documentului este, fără exagerare, de nivelul unei persoane care tocmai a descoperit Word-ul. Sunt folosite numai funcții de bază, astfel că informația este prezentată într-o succesiune fadă de paragrafe, tabele și grafice. Nu se pune accentul pe ilustrații, grafice plăcute ochiului, tabele formatate și ușor de citit, imagini și alte elemente grafice care pot transforma un document stufos și pe alocuri plictisitor, într-o lectură interesantă și chiar captivantă. Paginile sunt numerotate, dar s-a scăpat din vedere realizarea cuprinsului cu numerele paginilor aferente, de parcă nimeni nu va folosi documentul.

Toate aceste sincope de formatare au legătură nu doar cu seriozitatea cu care abordăm un astfel de demers, ci și cu simțul nostru estetic. Acest lucru se reflectă chiar și în calitatea materialelor vizuale produse de autoritatea din România (singurul material disponibil online este aici), în comparație cui cele realizate de Boardul de Turism al Sloveniei.

În concluzie, documentul este puțin probabil să fie utilizat și să genereze schimbarea necesară transformării României într-o „destinație turistică bine cunoscută, de înaltă calitate, pe parcursul întregului an, axată pe unicitatea patrimoniului său cultural și natural și oferind servicii de calibru internațional.”[5]

Dincolo de încă un loc pe un sertar ocupat de încă o strategie, turismul românesc are nevoie acută de un dirijor iscusit care să facă o orchestră din suma de instrumente și melodii disparate ce se aud din diverse destinații și servicii turistice din România. Avem nevoie de o organizație de management național cu un plan strategic suplu, adaptabil și cu oameni performanți și resurse pe măsură.

Și totuși, organic, turismul din România performează în pofida acestei lipse de planificare și coordonare și a multiplelor provocări cu care se confruntă mediul de afaceri. România reușește să atragă grupuri de turiști străini care vin să descopere cultura, destinațiile rurale sau ariile naturale protejate chiar și în octombrie, când sezonul clasic turistic aproape s-a închis. Asociațiile, precum AER, își croiesc propriul lor program de marketing internațional pe segmentul de ecoturism cu resurse puține, dar extrem de bine țintite care produc eficient rezultate.

1. Monitorul Oficial al României, Anul 192 (XXXVI) — Nr. 1008 bis, PARTEA I, LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ȘI ALTE ACTE, 9 octombrie 2024, p. 8
2.  WEF_Travel_and_Tourism_Development_Index_2024.pdf (weforum.org)
3. Conform Organizației Mondiale a Turismului (OMT): Global and regional tourism performance (unwto.org)
4.  Conform Organizației Mondiale a Turismului (OMT): Global and regional tourism performance (unwto.org)
5. Monitorul Oficial al României, Anul 192 (XXXVI) — Nr. 1008 bis, PARTEA I, LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ȘI ALTE ACTE, 9 octombrie 2024, p. 9

Foto: © Copyright Frimufilms

DISTRIBUIE