Cele mai des întâlnite marcaje în natură - marcaje oficiale - Descoperă Eco-România

Cele mai întâlnite marcaje în natură – marcaje oficiale

Marcajele turistice sunt foarte importante în drumețiile în natură deoarece ele au rolul de a ne arăta calea ce trebuie urmată pentru a ajunge în siguranță dintr-un loc în altul. Urmând marcajele, putem urca pe vârfuri, putem ajunge la cascade tumultoase, lacuri cristaline, peşteri sau alte atracţii turistice naturale. Marcajele ne conduc la cabane şi refugii, la pensiuni sau la locurile de campare. De multe ori potecile cu marcaje turistice leagă între ele diferite obiective turistice naturale și culturale, deschizând oportunităţi pentru drumeţi şi comunităţile locale. În lipsa lor sau dacă ieșim de pe traseul marcat, riscăm să ne rătăcim sau chiar să ne accidentăm.

Cele mai cunoscute marcaje turistice sunt cele dedicate drumeţiilor montane. Însă mai există poteci de drumeţie şi marcaje turistice şi în zonele colinare cum ar fi destinaţia de ecoturism Colinele Transilvaniei sau în zonele periurbane ca Făgetul Clujul şi Pădurea Hoia de lângă Cluj-Napoca și Râpa Roşie de lângă Sebeş. Poteci marcate şi oportunităţi de drumeţie se întâlnesc chiar și în zona de câmpie în parcurile naturale Balta Mică a Brăilei, Lunca Mureşului și Comana, dar şi în alte arii naturale protejate.

Problema este că pe lângă marcajele turistice, de-a lungul traseelor de drumeție vom mai întâlni și alte tipuri de marcaje oficiale (forestiere și de conservare), astfel că va crește riscul de a le confunda. Acest lucru este un risc de luat în seamă, mai ales din cauza faptului că celelalte tipuri de marcaje nu au fost realizate în scopul orientării drumeților, ele fiind destinate mai degrabă specialiștilor din domeniile respective.

În articolul de față vom vorbi despre marcajele oficiale, fie că sunt în scop turistic sau nu. În partea a doua, într-un articol viitor, vom aborda problema spinoasă a celorlalte marcaje turistice care însă nu sunt reglementate prin lege.

Marcajele turistice de drumeție

Acestea sunt în patru forme și trei culori, totalizând 12 feluri de marcaje turistice care sunt folosite pentru marcarea traseelor turistice de drumeție. Aceste marcaje sunt specifice doar României, fiecare țară având de regulă propriul sistem de marcare turistică.

Cele patru forme ale marcajelor turistice sunt bandă verticală (de regulă se folosește doar bandă, nu linie sau dungă), cruce, triunghi și punct (nu cerc), iar culorile sunt identice cu cele de pe drapelul național, respectiv roșu, galben și albastru. Aceste forme trebuie obligatoriu să aibă pe fundal culoarea albă, ca în imaginea de mai jos. În unele cazuri, mai rare, apare încă un tip de marcaj: punct de cercuri duble. Este important să cunoaștem denumirile corecte ale marcajelor deoarece în unele cazuri se folosește forma prescurtată a lor: spre exemplu BA pentru bandă albastră sau PR pentru punct roșu.

marcaje turistice de drumeție
Marcaje turistice omologate în Romania

În teorie fiecare tip de marcaj are o semnificație anume, însă în teren acest lucru nu este întotdeauna respectat:

  • banda verticală pe fond alb este de regulă folosită pentru traseele principale, numite și magistrale, care sunt, în cele mai multe cazuri, trasee de creastă;
  • crucea cu brațe egale pe fond alb este folosită pentru marcarea traseelor de legătură între alte trasee;
  • triunghiul echilateral pe fond alb este folosit pentru traseele secundare;
  • punctul într-un cerc pe fond alb este folosit pentru traseele în circuit;
  • punctul de cercuri duble de culoare roșie, galbenă sau albastră cu fundal alb este folosit pentru traseele dus-întors, când toate celelalte combinații de semne posibile au fost deja folosite.

Pe lângă semnele de mai sus, de-a lungul traseelor mai apar și săgeți indicatoare care sunt, la rândul lor, standardizate cu privire la dimensiuni și informația care apare pe ele. Important de reținut este că săgețile indicatoare au rolul de a ne arăta ruta traseului, tipul marcajului și durata aproximativă de parcurgere. Lungimea unui traseu în kilometri nu este relevantă în cazul traseelor de drumeție deoarece condițiile de parcurgere pot varia foarte mult. Spre exemplu, un traseu de 6 km poate fi parcurs în puțin peste o oră sau chiar în trei ore, în funcție de gradul de denivelare, starea potecii și alte condiții speciale (zone expuse, lanțuri, vegetație abundentă și altele).

Dacă sunteți curioși, puteți consulta legislația referitoare la traseele de drumeție montană.

Marcajele forestiere

Marcajele forestiere au scopul de a fi folosite de către lucrătorii forestieri și de către personalul silvic și delimitează subparcele, parcele, unități de producție și ocoale silvice. În cazuri extreme ele pot fi folosite pentru orientare, însă este de preferat să nu se ajungă în această situație.

Culoarea marcajelor forestiere diferă în funcție de modul de administrare. Dacă pădurea este administrată de Romsilva, atunci marcajele folosesc combinația roșu cu alb, iar dacă sunt păduri administrate privat, atunci se folosește combinația galben cu alb. Marcajele albe simple sunt utilizate în cazul suprafețelor de pădure care se află în procesul de punere în posesie (restituire către proprietari privați). 

Știai că

Marcajele turistice omologate sunt întotdeauna pe fundal alb, pe când în cazul marcajelor forestiere albul reprezintă excepția, acesta fiind folosit doar în cazul bornelor silvice și în cazul intersecțiilor de limite parcelare.

Cele 9 tipuri de marcaje forestiere de mai jos sunt general valabile indiferent de forma de proprietate, singura diferență constă în combinația de culori folosită:
1. Bandă orizontală simplă - Limita de subparcelă - Limita unei suprafețe omogene din perspectiva speciilor componente, a vârstei și a condițiilor de vegetație. Dacă stai cu spatele la o limită de subparcelă trebuie să vezi arborele următor marcat cu linie de subparcelă. Așadar, fiecare arbore însemnat poartă câte o limită de subparcelă pentru fiecare din direcții.
2. Bandă orizontală circulară - Intersecția dintre două limite de subparcelă sau intersecția dintre limita de parcelă și cea de subparcelă - Limita unei suprafețe omogene din perspectiva speciilor componente, a vârstei și a condițiilor de vegetație. Dacă stai cu spatele la o limită de subparcelă trebuie să vezi arborele următor marcat cu linie de subparcelă. Așadar, fiecare arbore însemnat poartă câte o limită de subparcelă pentru fiecare din direcții.
3. Două benzi orizontale duble circulare separate de o bandă albă - Intersecție de limite de parcelă
4. Bornă silvică: Pătrat alb cu chenar colorat în interiorul căruia se regasesc doua numere: cifre romane și cifre arabe -Punct de reper pentru a se identifica poziția pe harta silvică. Acest marcaj se găsește pe același arbore pe care se află marcajul cu doua benzi orizontale duble separate de bandă albă (intersecție de limite de parcelă). Cifra romană reprezintă Unitatea de Producție iar cifra arabă reprezintă numărul bornei.
5. Bandă verticală simplă - Limită de parcelă - Dacă stai cu spatele la o limită de parcelă trebuie să vezi arborele următor marcat cu linie de parcelă. Așadar, fiecare arbore materializat poartă câte o limită de parcelă pentru fiecare din direcții.
6. Bandă verticală dublă - Limită de Unitate de Producție - Acesta este suprafața pe care se planifică lucrările specifice ale managementului forestier. În general Unitatea de Producție este reprezentată de un bazin hidrografic.
7. Litera „H” - Limită de Ocol Silvic - Acesta este o unitate de administrare a uneia sau a mai multor Unități de Producție.
8. Punctul sau bulina - Arbori din care se recoltează semințe
9. Cifre arabe simple - Numere de inventar pentru diverse cercetări
marcaj forestier

Secțiune realizată cu ajutorul lui Tiberiu Chiricheș, director al Propark – Fundația pentru Arii Protejate și doctor în silvicultură.

Fotografii oferite de Serviciul de Arii Protejate al RNP-Romsilva și Horațiu Popa.

Marcajele de conservare (arii naturale protejate)

Marcajele de conservare sunt o apariție mai recentă și sunt folosite pentru delimitarea ariilor naturale protejate sau a zonelor de conservare din interiorul acestora. Prin arii naturale protejate înțelegem orice formă de protecție a naturii: parc național, parc natural, rezervație naturală sau sit Natura 2000. Poți afla mai multe informații despre ariile naturale în articolul Tipurile de arii naturale protejate și diferențele dintre ele

Aceste marcaje sunt întotdeauna sub forma unor pătrate cu diferite culori de umplere și pentru borduri,  după cum vedeți în imaginea de mai jos. Uneori aceste marcaje pot să apară de-a lungul unui traseu turistic, însă ele nu trebuie confundate cu marcajele de drumeție și nu trebuie folosite pentru orientare.

limite de arii naturale protejate

Exemplul de mai sus ilustrează cum sunt folosite marcajele specifice ariilor protejate în cazul Parcului Național Retezat. Acest sistem este similar pentru toate parcurile naționale și naturale administrate de Romsilva. De notat faptul că pătratul roșu în chenar alb se folosește pentru demarcarea limitei pentru orice tip de arie naturală protejată (inclusiv parcuri naturale, situri Natura 2000 sau rezervații naturale), nu doar în cazul parcurilor naționale, indiferent de cine este administrată aria naturală protejată respectivă. De aceea, putem întâlni frecvent în teren rezervații naturale ale căror limite sunt marcate cu pătrat roșu în chenar alb, deși în cazul rezervațiilor naturale aflate în interiorul ariilor naturale protejate administrate de Romsilva, rezervațiile naturale sunt delimitate cu pătratul galben în chenar alb. Există și arii naturale protejate ale căror limite au fost marcate cu pătratul verde în chenar alb, chiar dacă aceste situații sunt rare.

Articol scris cu contribuția următoarelor persoane:

DISTRIBUIE

Descoperă Eco-România

Pagina de Facebook Asociația de Ecoturism din România (AER) devine Descoperă Eco-România, unde vom încerca să promovăm redescoperirea țării noastre prin prisma experiențelor locale bazate pe natură și pe cultura locală.

ULTIMELE ARTICOLE

Meniu