Tipuri de arii naturale protejate și diferențele dintre ele
Legătura dintre ecoturism și ariile naturale protejate este una foarte puternică deoarece una din trăsăturile acestei forme de turism este contribuția activă la conservarea patrimoniului natural și cultural. Patrimoniul natural se află, de regulă, sub o anumită formă de protecție, deoarece doar așa ne putem asigura că se vor lua măsurile potrivite de protejare. Cu toate că uneori activitățile umane pot fi ilegale și să pună presiune suplimentară pe aria protejată, putem folosi statutul de protecție ca o pârghie pentru a pune presiune pe autorități, așa cum de multe ori se întâmplă în România.
O arie protejată înseamnă că există o serie de restricții în folosirea resurselor din acea zonă, iar acestea variază destul de mult în funcție de tipul de arie protejată și de zonarea internă a acesteia. Restricțiile sunt menite să acționeze ca o barieră în calea activităților umane cu impact negativ ridicat, cum ar fi exploatările forestiere, amenajări hidrotehnice, minerit etc.
Turismul, la rândul lui, are propriile păcate dacă se dezvoltă în mod haotic, se încurajează turismul de masă și nu se iau măsuri de limitare a impactului negativ. La momentul de față sunt documentate destule situații în care turismul haotic a făcut mult rău, cum ar fi cazul plajelor din Thailanda aproape complet distruse și extrem de poluate. Tocmai din acest motiv pot exista o serie de restricții chiar și pentru activități turistice. În acest context ecoturismul are rolul de a aduce beneficii localnicilor, însă fără a afecta până la dispariție resursa care stă la baza acelor beneficii.
În România există mai multe tipuri de arii naturale protejate: unele de interes național, altele de interes comunitar (adică la nivelul Uniunii Europene), iar altele de interes internațional. De asemenea, din punct de vedere al modului de gestionare, se disting mai multe categorii. Fiecare astfel de categorie are propriile particularități referitoare la nivelul de protecție, scopul înființării și activitățile umane permise în interiorul acestora. Este important însă de reținut că desemnarea acestora a fost de regulă fundamentată pe criterii științifice, iar restricțiile în folosirea terenului și a resurselor din aceste zone au ca scop conservarea speciilor de faună, floră sau a habitatelor acestora.
În cadrul acestui articol nu ne-am propus să abordăm calitatea administrării acestor zone și nici gradul de implicare al statului român în protejarea valorilor naturale, ci mai degrabă să deschidem o fereastră către activitatea de protejare a naturii. După cum veți vedea, domeniul este unul complex și necesită un grad ridicat de specializare pentru a putea performa.
Tipuri de arii naturale protejate de interes comunitar (la nivelul Uniunii Europene)
Cunoscute și sub numele de rețeaua Natura 2000, acestea reprezintă o rețea de arii naturale protejate desemnate de către Comisia Europeană la propunerea fiecărei țări membre. Siturile Natura 2000 reprezintă zone naturale în care se protejează specii și mediul lor de viață, importante la nivel european. Toate acestea depind de existența oamenilor și de modul de viață tradițional. Sunt permise activități recreative și educative, construirea de infrastructură turistică (marcaje, cabane, refugii), activități umane de dezvoltare durabilă.
Mai multe informații despre Natura 2000 și o hartă cu dispunerea acestor tipuri de arii naturale protejate la nivelul Uniunii Europene. Siturile de interes comunitar se pot suprapune parțial sau în totalitate peste arii naturale protejate de interes național sau internațional.
Tipuri de arii naturale protejate de interes internațional
În această categorie intră acele zone care au fost desemnate conform convențiilor internaționale la care România este parte sau a unor organisme recunoscute la nivel internațional. În România avem următoarele tipuri de arii naturale protejate de interes internațional:
- Rezervații ale biosferei – desemnate de UNESCO în cadrul programului Man and Biosphere (MaB). În această categorie intră Delta Dunării și părți din Parcul Național Retezat și Parcul Național Munții Rodnei.
- Situri naturale ale patrimoniului natural universal desemnate în cadrul UNESCO World Heritage Convention, din 1972. Această categorie este diferită de MaB și include Delta Dunării și pădurile seculare de fag din Carpați.
- UNESCO Global Geoparks, prin programul Geosciences and Geoparks din 2015, din care în România este doar Geoparcul Dinozaurilor.
- Zone umede de importanță internațională sau situri RAMSAR desemnate în conformitate cu prevederile Convenției privind conservarea zonelor umede de importanța internațională (exemple: Delta Dunării, Rezervația Naturală Tinovul Poiana Stampei, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei; vezi lista completă);
Pentru mai multe informații despre ariile naturale protejate, puteți consulta ghidul: Ariile protejate din România.