Interviu cu Cristian Cismaru, omul din spatele Transilvanian Brunch
Satele săsești din Colinele Transilvaniei au devenit demult un exemplu de dezvoltare durabilă pentru zonele rurale, nu doar datorită dragostei Prințului Charles pentru aceste locuri, cât și numeroaselor asociații și fundații locale care au reușit să imprime această dezvoltare armonioasă, în acord cu valorile zonei.
Transilvanian Brunch este doar una din multele inițiative care au pus pe harta turistică a României destinația. Cristi Cismaru, de la Asociația My Transylvania, este omul care coordonează această serie de evenimente. Cu o experiență de 24 de ani în mediul rural, inițial ca ghid turistic și apoi antreprenor în turism, Cristi s-a implicat în mod direct de mai bine de 12 ani în organizarea de evenimente gastronomice locale și în lucrul cu micii producători pentru a-i ajuta să-și vândă produsele.
Ne bucurăm că am avut ocazia să stăm la o poveste cu el și să aflăm lucruri interesante despre toată activitatea lor, un exemplu de urmat. Acesta reprezintă primul dintr-o serie de două interviuri cu Cristi Cismaru în care, pe lângă subiectul de față, vom aborda și tema micilor producători locali și cum My Transylvania sprijină activitatea lor.
Cristi, spune-ne pe scurt, câteva cuvinte despre tine și munca pe care o faci pentru dezvoltarea satelor.
Cam tot ce fac și facem are legătură cu satele. Fie că le vizităm cu turiști al căror ghid sunt, fie că organizăm acolo evenimente gastronomice și eu anim comunitatea locală, fie că merg în calitate de promotor al unor proiecte și consiliez localnicii, toate au legătură cu dezvoltarea satelor. Cred că asta îmi și place cel mai mult.
Probabil cele mai cunoscute și de succes evenimente pe care le organizați sunt cele seria Transilvanian Brunch. Cum a început povestea lor?
În 2007 ne-am dat seama că doar prin grupurile de turiști pe care noi le duceam în sate nu o să reușim să realizăm dezvoltarea lor, așa că atunci ne-am imaginat conceptul Transilvanian Brunch. Inițial aceste evenimente au fost organizate începând din 2008 în cadrul unui grup informal, o echipă care era compusă din diverși oameni bine intenționați. Umbrela de legalitate a fost inițial asigurată de un Grup de Acțiune Locală – GAL Microregiunea Hârtibaciului, și tot ei s-au ocupat și de promovarea inițială. Asociația My Transylvania a luat ființă de-abia în 2010, moment în care brunch-urile au început să fie organizate într-un mod mai formal, veniturile au fost fiscalizate, obțineam avize și autorizații necesare unor astfel de evenimente.
Dar Asociația My Transylvania este mai degrabă rezultatul implicării tale în dezvoltarea zonelor rurale, nu?
Asociația a fost gândită ca o extensie socială a agenției turistice Reky Travel pe care tot eu am fondat-o. Este o agenție mică, ce oferă niște experiențe customizate extrem de nișate și lucrăm în proporție covârșitoare cu străini. Eu fusesem foarte mulți ani doar ghid și am zis că nu mai pot continua așa că fac aproape același lucru, și atunci am început să mă implic în sate prin diferite proiecte, iar Asociația My Transylvania a fost un pas normal în sprijinirea eforturilor mele.
Cum a fost începutul?
Demararea brunch-urilor a fost de multe ori anevoioasă, iar în unele cazuri, cum este de exemplu zona Brașovului, nu am avut efectiv cu cine lucra pe plan local. Bănuiesc că o parte din sate nu aveau niciun fel agregator local, cum este cazul Fundației Mihai Eminescu Trust, Fundației ADEPT sau al Asociației Mioritics care lucraseră deja cu comunitățile locale și oamenii erau deja deschiși la propuneri din exterior și să colaboreze între ei. În aceste sate era mult mai ușor să dezvolți partea de cultură gastronomică dacă cineva dinainte anima puțin oamenii, altfel munca ar fi fost mult mai lungă.
Spune-ne puțin despre ce înseamnă acest tip de evenimente. În ce constau ele?
Conceptul s-a schimbat puțin. Dacă la început era vorba doar de socializare și mâncare, între timp el s-a modificat. Partea de mâncare a rămas cea mai importantă, dar am mai adăugat o plimbare prin sat și în jurul satului la niște obiective naturale, cum ar fi o mlaștină, un arbore bătrân, o pădure, cu scopul de a face mișcare după masă. A treia componentă ar fi atelierele de tipul do it yourself(DIY) pentru adulți și copii. Spre exemplu, unul din atelierele care mie mi-a plăcut cel mai mult a fost cel de cosit, în care un localnic ne-a arătat cum să ascuțim coasa și apoi a stat lângă fiecare participant să-i arate cum se cosește.
Care este modelul de funcționare și organizare al unui astfel de eveniment?
Păi la Transilvanian Brunch ne bazăm pe vecinătăți, niște forme de organizare specifice satelor săsești care încă se mai păstrează. Dacă în Transilvania sunt vecinătăți, în Oltenia sunt clanuri, în Muntenia sunt bisericuțe, în Dobrogea sunt familii extinse, deci modelul social este foarte diferit, dar întotdeauna trebuie să înțelegi modelul social existent sau care s-a pierdut și lumea te acceptă mult mai repede dacă tu acționezi în cadrul modelului social și nu în afara lui.
Acum trebuie să ne explici mai în detaliu ce sunt vecinătățile și cum ați lucrat voi cu ele.
Bazele vecinătății plecau de la biserica fortificată, adică câte turnuri avea biserica, de obicei în atâtea direcții plecau străzi care se organizau într-o vecinătate. Vecinătatea în sine este un model de organizare socială care se baza pe apropierea fizică, adică locuitorii de pe 2-3 străzi paralele sau legate lucrează împreună ori de câte ori este nevoie de munca mai multor oameni. Adică fie că vorbim de apărarea cetății, înmormântări, munci agricole, nunți, orice se întâmpla unde aveai nevoie de un efort colectiv. Deci marea noastră șmecherie a fost să ne folosim de acest sistem sau să-l revigorăm și să reinterpretăm, spre exemplu, un meniu de nuntă ce fusese păstrat în lada vecinătății. Mergeam în sate și îi întrebam cum arăta meniul de nuntă, iar localnici începeau să ne înșire ceva foarte lung, un meniu dispus în plan vertical care începea la amiază și se termina a doua zi. Și atunci noi le-am propus să îl desfășurăm pe orizontală, adică să punem pe masă absolut totul la o oră fixă, dar în cantități mult mai mici astfel încât oamenii să poată gusta din toate și să fie încântați că pot să guste din atât de multe feluri de mâncare.
Sunt localnicii motivați să se implice?
Păi da, pentru ei o faci. Există un bilet pe care trebuie să-l cumperi în avans de pe platforma www.eat-local.ro. Este o platformă de rezervări pentru evenimente gastronomice creată de noi pe baza unui credit bancar. Am adoptat această soluție deoarece la început am avut tot felul de probleme în care oamenii făceau rezervare, dar nu mai apăreau la eveniment. Astfel, din 2017 am zis că biletul este obligatoriu. Niciodată nu se întâmplă să nu știm câți participanți vor fi, iar chiar dacă nu mai vin, biletul a fost deja plătit.
Biletul costă 100 de lei și se împarte în 3 direcții: 20 de lei pentru echipa de organizare locală care îi ajută pe localnici să se organizeze și să amenajeze locul unde se desfășoară evenimentul, 60 de lei sunt pentru ingrediente și munca localnicilor și 20 de lei rămân la asociație pentru costuri de promovare, administrare, comisioane etc.
Da, My Transylvania a început să exporte conceptul de brunch și în alte zone din afara destinației Colinele Transilvaniei. În 2017 am avut prima oară ideea să încercăm acest format de eveniment și în alte zone. Știam mai ales de Oltenia unde este o bogăție enormă de legume și mă tenta foarte mult. Așa că din 2018 există Oltenia și Muntenia Brunch organizat identic după modelul nostru și folosind aceleași canale de vânzare, website-ul www.eat-local.ro.
A fost greu să lucrați cu localnicii?
În sate îmi revenea foarte des mie rolul de a merge și de a vorbi cu oamenii. Eu sunt foarte riguros și treceam cu ei prin foarte multe subiecte, dar după primii 2-3 ani mi-am dat seama cu nu prea funcționează așa și am început să-i invităm la alte evenimente să vadă cum funcționează. Și atunci totul a început să funcționeze mult mai bine. Pur și simplu invitam localnici dintr-un sat în altul, de la un eveniment la altul. Așa am făcut și mai târziu, când am început să exportăm ideea în alte zone. Spre exemplu, Banat Brunch a început prin invitarea oamenilor de acolo la 2-3 evenimente Transilvanian Brunch, și tot așa pentru fiecare zonă în care organizăm acum acest tip de evenimente. Manualul de franciza, ca să zic așa, era prezentat doar după ce vedeau cum funcționează evenimentele de fapt.
Și care ar fi dimensiunea aproximativă a evenimentelor?
Numărul de locuri la un eveniment variază foarte mult în funcție de capacitatea de organizare din sat. în mod ideal, adică ce-mi place mie foarte mult, e undeva între 60 și 70 de persoane. În multe sate li se pare prea puțin și mergem la 100-150. La numere mai mari există riscul foarte mare să nu poată să se descurce.
Este la fel în toate zonele?
Depinde foarte mult de vârsta evenimentului. Spre exemplu în Oltenia și Muntenia cei de acolo sunt foarte descurcăreți și pot organiza evenimente pentru 100-120 de oameni. În Banat, Dobrogea, Transilvania de nord și Moldova pe la 80-90 oprim înscrierile.
Ce se întâmplă în această perioadă în care ne confruntăm cu o criză fără precedent și practic turismul s-a oprit complet?
De când cu criza am început să ne apucăm de distribuția produselor locale direct către clienți deoarece în agenția de turism nu mai avem obiectul muncii. Evenimentele au fost deocamdată anulate.
