Un exemplu de urmat: micii producători sunt ajutați de un ONG să-și vândă produsele - Descoperă Eco-România

Un exemplu de urmat: micii producători sunt ajutați de un ONG să-și vândă produsele

 

Cu toții ne-am dori să existe mai multe produse locale în magazine și în meniurile restaurantelor, iar producătorii s-o ducă mai bine. Dar oare te-ai întrebat vreodată de ce nu se întâmplă asta? Ce îl împiedică pe țăranul român să producă mai mult, mai bine și să câștige decent? Ca să aflăm răspunsurile la aceste întrebări am stat de vorbă cu Cristian Cismaru de la Asociația My Transylvania. Cu o experiență de 12 ani de muncă directă cu micii producători, Cristi a făcut o radiografie a cercului vicios în care se zbate țăranul român și care ar fi posibilele soluții. Iar acestea sunt mai simple și mai la îndemână decât ne-am putea aștepta!

Cristi, în prima parte a interviului am discutat despre seria de evenimente Transilvanian Brunch care au ajuns acum să fie replicate și în alte zone, nu doar în destinația ecoturistică Colinele Transilvaniei. Ce faceți în perioada asta, de când a început pandemia de COVID-19, în contextul în care toate evenimentele au fost anulate?

De când cu criza am început să ne apucăm de distribuția produselor locale direct către clienți deoarece în agenția de turism nu mai avem obiectul muncii. În condițiile astea m-am gândit că trebuie să fac ceva pentru producătorii pe care ne-am străduit să-i ajutăm să crească ani de zile. Astfel că am întrebat gazdele brunch-urilor din județul Sibiu dacă ar vrea să facă parte dintr-un program de colectare și livrare a produselor locale. Au ridicat mâna vreo 6-7 la început, acum numărul lor a crescut deoarece au văzut că sistemul funcționează. Acesta este un serviciu pe care l-am inițiat ca să-i ajutăm în perioada asta când nu mai au cum să-și desfacă produsele. 

Cine și de unde poate comanda produsele locale oferite de voi?

Sistemul de livrare funcționează doar în orașul Sibiu și pe o rază de 25 de kilometri și se comandă online pe platforma manancalocal.ro. Vrem să ne extindem și în Mediaș și eventual în Agnita, dar asta înseamnă că nu vom ieși din granițele județului. Dar exact așa cum este echipa de la Transilvanian Brunch, așa există și în celelalte zone unde am „exportat” acest concept: în Oltenia, Muntenia, Banat, Dobrogea, Transilvania de nord și Moldova. Deci în afară de Maramureș sunt echipe locale în toate zonele din România și mă gândeam, în perspectivă, să îi ajutăm să dezvolte același tip de serviciu pentru toți producătorii care au fost odată gazde de brunch-uri. Ne este mai ușor să începem cu ei deoarece deja am lucrat împreună, le cunoaștem produsele și nu e atât de complicat să verifici modul de producție.

Cum ați ajuns ca de la o serie de evenimente gastronomice să vă implicați pe mai multe planuri cu producătorii locali?

A fost o chestie care a venit de la sine. Adică noi de fiecare dată când identificăm o nevoie a producătorului, mergem mai departe cu ea și încercăm să găsim soluții. Spre exemplu producătorii au spus la un moment dat că, ok, voi veniți cu grupuri de turiști și cu organizarea evenimentelor gastronomice, dar noi toamna ce facem, unde vindem produsele? Și atunci a venit acum 5 ani ideea de a merge înspre orașe și restaurante. Așa că am început să facem conexiuni între producători și restaurante și ne-am dat seama imediat că bucătarii erau principala pârghie de colaborare. Ei nu știau să lucreze cu produse locale, nu că nu ar exista cerere din partea clientelei. Și atunci una din direcții a fost Festivalul Transilvania Gastronomică care este un festival specializat pentru bucătarii foarte buni din România unde ei se întâlnesc și lucrează foarte mult cu produse locale, dar și foarte mult cu produsele culese, adică ce se numește forraging. O componentă foarte faină a festivalului este Terroir Trip care are rolul de a învăța bucătarii ce înseamnă teritoriu gastronomic într-o anumită zonă. Adică pe lângă lucrurile de climă, sol, tu le dai și informații conexe, spre exemplu cine face în județul Sibiu un fund de lemn pe care poți servi mâncarea sau cine face un vas emailat sau un borcan de sticlă manual. Deci îi ducem printr-o serie lungă de experiențe care toate au legătură cu produsul în sine, cu prepararea sau cu servirea mâncării.

Și intermediați cumva relația dintre micii producători și restaurante?

Noi mai suntem parteneri într-un proiect care se numește Sibiu Food Hub care este de fapt o cooperativă cu trei componente: un magazin de desfacere, distribuția către restaurante și o bucătărie unde, un bucătar bun, specializat pe lucrul cu ingrediente locale, îi învață pe producători să adauge pași de procesare ca să-și vândă produsele cu valoare adăugată mai mare. Adică dacă toți vând roșii la sfârșit de august, început de septembrie, atunci prețul este foarte mic. Noi îi învățăm să facă bulion pe care să-l vândă la un preț mai mare decât ar fi luat pe roșiile neprocesate. 

Food hub-ul funcționează doar pentru județul Sibiu deoarece noi mergem pe principiul Slow Food care presupune ca mâncarea să nu călătorească mai mult de 50-70 de km de la producător la consumator, pentru că asta înseamnă că mâncarea poate să fie transportată fără nevoie de transport refrigerat. Și atunci n-o să livrăm din Sibiu în București deoarece ar fi contrariul le ce am vrea noi să facem. Dar vorbim de producători mai mari care au cât de cât niște cantități pentru care merită deschis un magazin. La Mănâncă Local sunt doar gazdele de la brunch-uri care sunt foarte mici. 

Cum vezi legislația referitoare la micii producători, vine în sprijinul acestora sau nu?

Este o discuție legată de modul de producție. Practic, dacă vrei să rămâi mic producător, cadrul legal e foarte bun atât timp cât vinzi persoanelor fizice. Dacă vrei să livrezi la restaurante sau la băcănii, atunci lucrurile se complică atât de tare, încât tu nu poți să-ți menții modul de producție și apoi dispare calitatea produsului sau caracterul lui tradițional. Problema este că mai multe autorități cer certificat de conformitate la factură, document ce nu poate fi emis de micii producători care lucrează în baza carnetului de producător. Acest lucru este valabil pentru orice fel de produse, nu doar pentru cele procesate.

Este asta o interpretare exagerată a legii?

Nu știu, dar problema este că interpretarea se face diferit dintr-un județ în altul. Sunt inclusiv cazuri când sunt interpretări strict personale ale inspectorilor, fără niciun fel de corespondent în legislație.

Situația producătorilor este la fel peste tot în țară?

Dacă în Transilvania mai sunt mici producători înregistrați, în celelalte zone aproape că nu există nimic.

Deci statul avantajează intermediarii în locul micilor producători.

Exact. Problema este că nici nu-i învață nimeni cum să facă să iasă din cercul ăsta vicios.

Și ei cum își vând produsele?

Vând la intermediari pe prețuri derizorii care mai apoi fiscalizează produsele.

Și care ar fi soluțiile pentru producătorii locali.

Pe de-o parte ar trebui să fie ajutați să îndeplinească normele de siguranță sanitară în prelucrarea produselor, lucru care s-ar putea face prin niște bucătării comunitare adică niște locuri amenajate și utilate conform normelor în vigoare pentru procesarea produselor pe care ei să le închirieze atât timp cât au nevoie, iar astfel costurile s-ar împărți și s-ar diminua foarte mult. Apoi ar fi să învețe să treacă înspre conversia de produse bio pentru că foarte des ei folosesc chimicale și nu o recunosc. O altă problemă ar fi să știe să lucreze în relația de furnizor-client, adică să învețe să facă estimări ale producției, altfel unui restaurant sau unei băcănii îi va fi foarte greu să lucreze cu ei. O altă problemă este că nu știu să-și aleagă canalele de vânzare și vând foarte ușor la intermediari la prețuri de nimic în loc să vină în piață unde ar putea să-și vândă produsele la prețuri mult mai bune. Nu în ultimul rând, ar fi modul în care se promovează și cum își prezintă produsele. Normal că dacă produsul este urât ambalat, atunci nu ești dispus să plătești la fel de mult ca atunci când produsul este pus într-o cutie faină, de lemn, cu o hârtie înăuntru sau eticheta este scrisă de mână. Ei se și promovează aiurea și vin cu ele în pungă de un leu. În pungă de-un leu vinzi, în pungă de-un leu poți.

producător local, slănină
Deci concluzia ar fi că țăranul trebuie să învețe să facă business?

De la A la Z.

Și care ar trebui să fie rolul statului în sprijinirea micilor producători? Poate statul să facă mai multe?

Eu nu văd neapărat rolul statului, ci mai degrabă rolul public-privat, pentru că statul dovedește, din păcate, că este un foarte prost administrator în multe domenii. Rolul de bază ar fi de educare și comunicare, adică să îi tot consiliezi ca să meargă mai departe. Am propus la nivelul județului Sibiu un lucru foarte simplu: să existe două persoane dedicate care să facă consiliere cu producătorii de la A la Z. Adică să identifice producătorii, să inventarieze regulat cine ce produce și apoi să-i consilieze și să treacă pe la toate instituțiile care au un rol în procesul ăsta. Instituțiile nu sunt proactive, se preocupă des doar de etapa de autorizare și ulterior de control și nu se preocupă în niciun fel să sprijine activ inițiative locale. 

Am făcut un mic experiment: m-am dat drept producător local și am sunat pe la toate instituțiile care au treabă cu mâncarea în căutare de informații, iar răspunsul a fost catastrofal. Adică nu am primit niciun răspuns pe email, niciun răspuns pe fax, iar la telefon m-au chemat de câteva ori să mă duc la ei, dar din cele trei cazuri în care s-a întâmplat asta, în două m-au chemat în afara programului. Pur și simplu nu aveau habar de programul cu publicul de la ghișee. Din 7 sau 8 instituții pe care eu le-am testat nu am primit nicio informație utilă. Și atunci mi-am dat seama că dacă nu se descurcă un om ca mine, cum să se descurce Badea Ion. Exclus! Așa că am propus la CJ să facă un mic compartiment care să facă această muncă de consiliere.

Deci practic problema micilor producători s-ar putea rezolva în mare parte la nivel local, nu?

Da, nu trebuie decât voință la nivelul Consiliului Județean și un compartiment cu minim două persoane foarte bine pregătite care să consilieze micii producători să intre în legalitate și să-i ajute să-și vândă produsele. Pentru asta au deja tot ce le trebuie, inclusiv fișa postului deoarece am lucrat în ultimul an și jumătate pentru a dezvolta un manual întreg despre produsele locale și cum pot autoritățile locale să vină în sprijinul micilor producători. Așa că în luna mai intră în ședință de consiliu județean pentru înființarea acestui compartiment.

Cristi, îți mulțumim pentru informațiile date și mult succes în activitatea ta! Sper ca aceste informații să ne ajute să înțelegem că foarte mult din succesul micilor producători depinde de noi și de autoritățile locale, cărora ar trebui să le cerem mai apăsat să-și facă treaba.

DISTRIBUIE

Descoperă Eco-România

Pagina de Facebook Asociația de Ecoturism din România (AER) devine Descoperă Eco-România, unde vom încerca să promovăm redescoperirea țării noastre prin prisma experiențelor locale bazate pe natură și pe cultura locală.

ULTIMELE ARTICOLE

Meniu