Cele mai întâlnite marcaje în natură (II) – trasee de lung parcurs

În primul articol din această serie am vorbit despre marcajele oficiale pe care le putem întâlni în cursul drumețiilor noastre, fie ele turistice sau de altă natură. De data aceasta vom aborda tema treseelor tematice de lung parcurs care au început să fie din ce în ce mai prezente în teren, în momentul de față existând mai multe astfel de inițiative în curs de realizare.

Potecile de lung parcurs sunt acele poteci care se desfășoară pe mai mult de 50 de kilometri, multe dintre ele având sute de kilometri iar unele ajungând chiar la mii de kilometri lungime. Potecile de lung parcurs pot trece granițele sau se pot întinde de-a lungul continentelor. Acestea pot fi parcurse de către drumeți, cicloturiști, călare sau cu schiurile de tură, parcurgând anumite segmente sau parcurgându-le de la un capăt la altul. Unele dintre cele mai cunoscute poteci de lung parcurs sunt  Via Alpina, Tour du Mont Blanc, Camino de Santiago (în Europa) Appalachian Trail, Continental Divide Trail, Pacific Crest Trail (în America de Nord), The Greater Patagonian Trail (în America de Sud), Great Himalaya Trail, Great Baikal Trail, Transcaucasian Trail (Asia, Europa), Te Araroa Trail (în Noua Zeelandă) sau Drakensberg Grand Traverse (în Africa). Desigur că există mai multe astfel de poteci, pe toate continentele, în afară de Antarctica.

Și la noi în țară există poteci de lung parcurs, naționale sau internaționale, poteci ale căror marcaje le putem întâlni în drumețiile noastre.

Via Transilvanica

Începând cu anul 2018, drumeții pot urma marcajul traseului Via Transilvanica. Aceasta este o inițiativă a Asociației Tășuleasa Social și probabil este cel mai cunoscut traseu de lung parcurs de la noi din țară. Până în prezent pare poteca cu cel mai consistent sprijin din partea autorităților, a publicului larg, a sectorului de afaceri și a diferitelor personalități publice. Există o pagină de internet foarte bine pusă la punct, cu Ghidul Drumețului pe Via Transilvanica care „cuprinde informații importante despre toate etapele de pregătire pentru parcurgerea acestui drum, infrastructura traseului (etapele de parcurs, modalitățile de semnalizare și marcare, hărți, locuri de cazare, locuri critice, echipament etc.), comportamentul adecvat pe parcursul traseului și alte recomandări”.

Până în prezent au fost marcați 398 de km de potecă din parcursul său de aproape 1000 de km de la Putna la Drobeta Turnu-Severin, străbătând Transilvania. Poteca are mai multe segmente individuale la care se lucrează împreună cu parteneri locali: Bucovina, Ținutul de Sus, Terra Siculorum, Terra Saxonia, Valea Mureșului, Terra Daco Romana, Cerna. Motto-ul Via Transilvanica este „Drumul care unește”.

Marcajul, deja bine cunoscut în rândul drumeților, este un T portocaliu, încadrat de un cerc de aceeași culoare, toate pe un fundal alb, rotund. Săgețile de semnalizare au culoare portocalie și din kilometru în kilometru sunt montate borne de andezit având marcajul pe ele și prezentând fiecare sculpturi unice.

Rețeaua de trasee din satele cehești din Banat

Această rețea de trasee este marcată de voluntari cehi care doresc să faciliteze vizitarea acestor sate de către turiști și să susțină astfel precara economie locală. Satele sunt în mare parte depopulate și cu populație îmbătrânită, dar locuitorii încă vorbesc limba pemească (denumirea locală a cehei), o variantă arhaică a limbii moderne. Traseul principal are 75 de kilometri și este marcat cu bandă roșie orizontală, marcaj cehesc pentru traseele de drumeție, și face legătura între satele Sfânta Elena, Gârnic, Ravensca, Bigăr și Eibenthal. Trasee secundare, marcate cu albastru, verde sau galben fac legătura cu Vârful Svinecea Mare sau cu satul Sumița, aflat ceva mai la nord față de celelalte sate.

În fiecare din satele de-a lungul traseelor veți găsi mai multe opțiuni de bază pentru cazare și de servire a mesei oferite de localnici. Lunile de vară înregistrează de regulă numărul cel mai mare de vizitatori, în marea lor majoritate veniți din Cehia. Principala sursă de informații pentru parcurgerea acestor trasee este site-ul www.banat.cz, disponibil în limba cehă. Cu ajutorul Google Translate putem afla informații detaliate despre obiective, cazări, oportunități de servirea mesei și hărți.

Sursă hartă: www.mapy.cz; foto: Bike Attack

Magistrale europene de drumeție E3 și E8

Magistralele europene de drumeție E-Paths sunt poteci de lung parcurs ce străbat continentul european de la un capăt la altul, din Norvegia în Cipru și din Marea Britanie până în România. Aceste poteci sunt întreținute de către European Ramblers’ Association și în total sunt 12 magistrale. Prin România trec rutele E3 si E8. Acestea urmează în general potecile deja marcate cu sistemul național de marcaje, e-paths fiind semnalizate în teren pe săgețile de orientare cu un pătrat albastru care are stelele galbene ale Uniunii Europene și în mijloc se află litera E și indicativul magistralei, ambele cu galben. La noi în țară, de cele două magistrale se ocupă Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor – SKV și infrastructura de semnalizare a fost instalată de către Asociația Montană Carpați.

În multe zone, cele două magistrale se suprapun peste poteca de creastă a Munților Carpați, Via Carpatica. Cea mai mare parte a conceptului pentru rutele E3 si E8 în România a fost definit, iar deja anumite segmente sunt gata inclusiv pe teren, marcajele e-paths putând fi găsite pe săgețile de orientare din Ciucaș, Bucegi, Postăvaru și în Munții Banatului. Mai multe informații și sprijin pentru parcurgerea potecii pot fi obținute de la Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor – SKV.

Sursă hartă: www.skv.ro; simulare marcaje: Potecătorii

Via Mariae

Prima potecă tematică de lung parcurs de la noi din țară, Via Mariae este o rețea de drumuri internaționale de pelerinaj din Europa Centrală și de Est care se bazează pe cinstirea Fecioarei Maria, fără să facă deosebire în funcție de religie. Pe axa est-vest, traseul face legătura între Mariazell, Austria și Șumuleu Ciuc, România, trecând prin Budapesta și Máriapócs în Ungaria. De la nord la sud drumul pornește din Czestochowa, Polonia, ajunge în Esztergom și Budapesta în Ungaria, având punctul terminus în Medjugorje, Bosnia – Herțegovina. Traseele de la noi din țară sunt întreținute de către Asociația Via Mariae Transilvania cu sprijinul comunității maghiare și a Erdélyi Kárpát-Egyesület (EKE), dar nu numai. 

Marcajul este reprezentat de un „m” mic de mână, stilizat, în principal de culoare purpuriu – mov, pe un fundal alb, de formă dreptunghiulară. Diferitele variante ale drumului pot fi marcate cu “m” de culoare verde, albastru, galben sau roșu.

Rețeaua de la noi din țară este formată din rutele mai jos:

  • M01 Purpuriu: Sărățeni – Șumuleu Ciuc
  • M03 Purpuriu: Arad – Miercurea Ciuc (Șumuleu Ciuc)
  • M05 Rosu: Târgu Mureș – Miercurea Ciuc (Șumuleu Ciuc) – Ghimeș-Făget
  • M12 Albastru: Brașov – Vatra Dornei
  • M28 Galben: Sfântu Gheorghe – Coșnea
  • M29 Verde: Micloșoara – Miercurea Ciuc (Șumuleu Ciuc)

Pentru potecile din județul Harghita există un ghid detaliat.

Sursă hartă: www.viamariae.ro; simulare grup de marcaje și foto marcaj: Potecătorii

Camino de Santiago în România

Asociația prietenilor „Camino de Santiago” își propune să conecteze renumita cale de pelerinaj Camino de Santiago cu România, având ca misiune extinderea acesteia și facilitarea accesului pelerinilor din mai multe țări. Marcarea potecii este în stadiu incipient, marcajul apărând în puține locuri, însă există un concept de traseu bine definit. Acesta se întinde de la nord-vest la sud-est de la Oradea până la Giurgiu, trecând prin Cluj-Napoca, Alba-Iulia, Sibiu, Brașov, București și având o variantă Sibiu – Pitești – București. Există și o ramură estică a traseului, ce pleacă de la Iași și trecând prin Bacău, Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, ajunge la Brașov. Marcajele folosite pentru orientare sunt o scoica stilizată, de culoare galbenă și săgeți vopsite cu aceeași culoare.

În zona Transilvaniei, Camino de România are traseu comun în multe locuri cu Via Mariae. Ca urmare, o să întâlnim de multe ori marcajele “m”-ul purpuriu împreună cu scoica galbenă.

Drumul Maramureșului

Este cea mai nouă inițiativă a unei de poteci de lung parcurs de la noi din țară, un proiect al Asociației Origini Maramureș și este promovat ca „Drumul către origini”. Poteca unește printr-un marcaj comun Țara Chioarului, Maramureșul Istoric și Țara Lăpușului iar pe teren putem să ne orientăm după un M de culoare albastră, înconjurat de un cerc rotund, pe un fundal alb, rotund. Cercul poate apărea ca un cerc simplu albastru sau sub forma unei funii tradiționale. Pe viitor este prevăzută instalarea de borne de piatră sculptate, la fiecare kilometru de potecă. Traseul total este încă în pregătire și există deocamdată doar o hartă provizorie.

Până la data scrierii articolului erau marcate în teren segmentele Baia Mare – Valea Usturoi – Baraj Firiza – Blidari – Cascada Ștur și în curând va fi finalizat până la Cimitirul Vesel din Săpânța.

Surse foto: www.facebook.com/DrumulMaramuresului, Matei Tiboc

Articol scris de Horațiu Popa de la Asociația Ecouri Verzi & Potecătorii.

Informațiile despre aceste trasee, poteci și drumuri sunt actuale pentru iunie 2020. Starea marcajelor și lungimea traseelor se pot modifica din cauza condițiilor din teren și lucrărilor realizate de către entitățile care aduc la viață proiectele pentru poteci. Pentru detalii de ultimă oră și pentru planificarea drumețiilor, îți recomandăm să iei legătura cu inițiatorii potecilor sau cu organizațiile sau instituțiile care se ocupă de ele.

DISTRIBUIE

Descoperă Eco-România

Pagina de Facebook Asociația de Ecoturism din România (AER) devine Descoperă Eco-România, unde vom încerca să promovăm redescoperirea țării noastre prin prisma experiențelor locale bazate pe natură și pe cultura locală.

ULTIMELE ARTICOLE

Meniu