Pedalează în Eco Maramureș – Traseul Șinelor

Start și sosire: sat Breb (biserica veche)

Repere: Breb – Hoteni – Hărnicești – Sat Șugatag – Mănăstirea – Ocna Șugatag – Hoteni – Breb

Distanță: 20,8 km; Panta maximă: 20,7%; Panta medie: 5,1% Diferență de nivel: 190 m; Grad de dificultate: L-M

Traseul Șinelor este unul dintre traseele destinației noastre cu puține suișuri care cer efort, dar presărat cu numeroase atracții. Miezul rutei se desfășoară de-a lungul unor fragmente de vechi terasamente ale căilor ferate înguste pe care în trecut se transportau lemne (Ferești – Mara – Runcu), sare, dar și pasageri (Ocna Șugatag – Ferești – Sighet). Nu mai puțin de cinci biserici vechi de lemn ne „veghează” calea, ne așteaptă livezi de meri și pruni, cărări prin pădure, lacuri sărate, locul în care se ține an de an „Tânjaua de pe Mara” și drumuri de toate felurile.

Vezi harta traseului!

Pentru mai multe informații legate de traseu, click aici!

Atracții:

Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” din Breb a fost construită, conform tradiției, în anul 1531, iar apoi a fost lărgită în anul 1643 , reparată  în anul 1715 și reamenajată în anul 1886. Ea a fost ridicată în satul Copăciș, sat care apare doar în documente, căci nu se cunoaște astăzi vatra satului. În prima jumătate a veacului al XVII-lea, biserica a fost mutată în Breb. Potrivit unor cercetări foarte recente de datare a lemnului, unele piese din structura turnului sugerează că lemnul folosit a fost tăiat în iarna dintre anii 1529 şi 1530.

După ce biserica a fost mutată în anul 1622 în Breb, parte din lemnul deteriorat a fost înlocuit cu alt lemn, tăiat în iarna dintre anii 1621 şi 1622. Arhitectura bisericii este tipic maramureșeană. Planul inițial cuprindea cele trei încăperi obișnuite spațiului bisericesc bizantin, cu acoperișul simplu din șindrilă, în pantă abruptă, cu o singură poală și cu un turn nu prea înalt. Sub acoperișul bisericii actuale se păstrează o parte din vechea învelitoare, ce ilustrează materialul și forma vechilor dranițe. Ele erau confecționate din scânduri groase și lungi, din lemn de stejar, așa cum au fost identificate și la biserica din Sârbi Susani. Pictura s-a realizat în anul 1629, însă a fost distrusă în mare parte la a doua reparaţie a bisericii, în anul 1866. Cu ocazia acestei reparații, s-au schimbat și planimetria și silueta bisericii.

Altarul şi-a modificat dimensiunea, iar biserica a fost extinsă prin croirea a două abside laterale, în care s-a folosit material din pereții bisericii ce mai poartă și astăzi resturi din pictura veche. În interior se remarcă arcul dublu al bolții naosului, alcătuit din segmente de cerc strâns îmbinate. Iconostasul a fost realizat în anul 1868 în stil baroc. În interiorul bisericii se păstrează icoane pe lemn, vechi obiecte de cult, precum și un clopot din anul 1796.

 Casa Parohiala Breb

Așezată mai jos de biserică, a fost construită în anul 1904, din lemn, în spiritul tradiției locale şi este înscrisă pe lista monumentelor istorice, fiind singura casă de acest tip păstrată in situ. Construcția mare de lemn este înconjurată de o șatră (prispă) spațioasă. Casa este completată cu anexele gospodărești pentru animale și păstrarea fânului. Dinspre drum se vede o poartă frumoasă de lemn, datată în anul 1934. Aici a locuit cu familia preotul Mircea Antal vreme de patru decenii în veacul trecut. El este cunoscut ca un adevărat părinte spiritual și îndrumător cultural pentru sătenii zonei, determinându-i să păstreze echilibrul, simplitatea și sobrietatea vechilor simboluri din creațiile în lemn.

Gospodăria este separată de „eclezie”, locul bisericii și al cimitirului, printr-un gard simplu de scândură. La intrarea în  gospodăria casei parohiale se păstrează o portiță din anul 1790, copie după originalul aflat acum la Muzeul satului din Sighetul Marmației.

În nici un cimitir din Maramureș nu au rămas atâtea cruci de lemn ce atestă vechile forme ale crucilor de mormânt ca aici. Modelul cel mai vechi îl constituie crucea simplă și crucea înscrisă în cerc, protejate de un mic înveliș din șiță. Multe din crucile vechi au fost înlocuite cu altele noi, cu o formă ușor schimbată, dar datele înscrise rămân aceleași. În acest fel memoria a fost doar reînnoită. În cimitir întâlnim și cruci vechi din piatră, din metal turnat și, mai nou, din marmură.

În fața bisericii stau grupate lespezile mari de piatră ce alcătuiesc masa moșilor; aici au loc, potrivit tradiţiei, dezlegările și pomenirea strămoșilor trecuți în eternitate.

 

Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Hoteni (1790)

În Hoteni, sat legat istoric de exploatarea sării de la Ocna Șugatag, prima biserică de lemn este atestată în anul 1751, cu ocazia vizitei canonice a episcopului de Muncaci, însă ea probabil este mai veche. Mai apoi este atestată şi o biserică adusă din satul Budești. Actuala biserică se află în centrul satului, pe deal, și are hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril.

Biserica datează din anul 1657 și a fost adusă din Slatina, actualmente în Ucraina, în anul 1895. Această mutare a bisericii dovedeşte legăturile ce existau între satele din vechea Țară a Maramureșului. Planul bisericii se compune din cele trei încăperi obișnuite, altar poligonal, naos dreptunghiular acoperit cu o boltă semicirculară și un pronaos tăvănit deasupra căruia se ridică turnul-clopotniță. Interiorul bisericii este decorat cu ștergare și icoane vechi sau noi.

 

Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Hărnicești (1679) 

Biserica de lemn „Naşterea Maicii Domnului” din Hărniceşti se află pe Strada Principală nr. 86. Ea a fost construită în anul 1789, fiind un monument istoric și fostă biserică de mănăstire.

Ea este o biserică ortodoxă ce are o arhitectură care a suferit multe modificări în decursul timpului. Planul este rectangular iar absida nedecrosată, ceea ce face ca partea de est să se termine teşit, în formă poligonală cu cinci laturi. Biserica este prevăzută cu o tindă pătrată pe peretele de sud unde este intrarea.

Acoperişul, cu două poale, în pantă repede, măsoară 10 metri înalţime pe când turnul numai 9 metri, prea puţin pentru proporţiile bisericii. In privința decoraţiei exterioare este de observat brâul sculptat care înconjoară biserica de jur împrejur şi consolele frumoase pe care se sprijină cununa.

 

Biserica de lemn Sf. Cuvioasa Parascheva din Sat Șugatag (1699)

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Sat Şugatag se află pe Strada Principală nr. 87. Ea a fost construită în anul 1642. Este construită din lemn de stejar, pe temelia unei alte vechi biserici. Ea este o biserică ortodoxă, se încadrează în tipologia bisericilor de lemn maramureşene, prezentând elementele sale caracteristice: streaşina dublă în dreptul naosului şi pronaosului, turnul cu foişorul scos în afara profilului de bază şi cu un coif prelungit în opt ape. Motivul torsadei „funia răsucită” ce încinge mijlocul pereţilor bisericii la exterior, îl regăsim şi la ancadramentul uşii, decor specific construcţiilor din lemn ce poate fi întâlnit in mod frecvent şi în alte genuri practicate în creaţia populară a lemnului.

 

Biserica de lemn din Mănăstirea (secol XVII)

Biserica veche de lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din satul Mănăstirea, comuna Giulești, se află pe locul fostului lăcaș monahal care ființase acolo pe la 1560, fiind desființat însă prin 1782, în timpul împăratului Iosif al II-lea. Arhaica bisericuță posedă un clopot datat 1679, ascuns în turla de lemn, acționat fiind cu două frânghii ce dau în pronaos, și un monument funerar din piatră datat 1712. Frescele pe lemn sunt atribuite lui Gheorghe, zugrav din Desești și datate 1783. Un singur perete, cel de la intrare, a fost pictat și la exterior, asta amintind de tradițiile monahale moldave. În biserică, singura din sat, și în prezent (spre deosebire de marea majoritate a bisericilor maramureșene din lemn, monument istoric) doi preoți oficiază slujbe duminica și la sărbători, în două etape, una pentru enoriașii greco-catolici și apoi alta, pentru cei ortodocși.

Pădurea Crăiasca  este o rezervaţie forestieră şi peisagistică de 44 ha ce cuprinde exemplare de goruni seculari (Quercus petraea) şi larice (Larix decidua) cu vârste venerabile, cuprinse între 100 – 140 ani. Pădurea se dezvoltă pe versantul vestic al unui deal terasat, substratul fiind reprezentat de roci sedimentare badeniene (marne, gresii, tufuri). În rezervație se află un gorun (Quercus petraea) de peste 200 de ani. Pădurea seculară păstrează specii endemit carpatice: puşca dracului (Phyteuma tetramerum) și specii element dacic: frate şi soră (Melampyrum bihariense). Populaţia de păsări într-o densitate neobişnuită, sunt reprezentate de 51 de specii cuibăritoare: uliu porumbar (Accipiter gentilis), uliu păsărar (Accipiter nisus), vânturel roşu (Falco tinnunculus), capântortură (Jynx torquilla), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), grangur (Oriolus oriolus), țiclean (Sitta europaea), pițigoi albastru (Parus caeruleus) etc. Amfibienii prezenți sunt: broască roşie de pădure (Rana dalmatina), broască râioasă brună (Bufo bufo) și  buhaiul de balta cu burta galbenă (Bombina variegata).

 

Lacul Gavrilă – cel mai mare lac antroposalin din România

Lacul Gavril are 30 de metri adâncime și se întinde pe 2 hectare și jumătate. Privit de sus lacul seamană cu un chip de om, de bărbat. Lacul combină apa dulce cu cea sărată. La suprafață fiind un strat de apă dulce, a dat viață peștilor și altor viețuitoare. Este al doilea lac sărat, ca și adâncime din Romania, iar ca și nivel al salinității se află printre primele din Europa. Lacul s-a format în mod natural acum 6 decenii prin surparea unei foste mine de sare.