Pedalează în Eco Maramureș: Traseul Igniș – Mara

Sosire: Mara/ Sat Șugatag

Repere: Sat Șugatag – Iezerul Mare – Cheile Tătarului – Barajul Runcu – Mara – Desești – Hărnicești – Sat Șugatag

Distanța: 25 km/ 32,9 km; Panta maximă: 27%; Panta medie: 5,3%; Diferență de nivel: 450 m; Grad de dificultate: D

Traseul Igniș – Mara, este un traseu ambițios, aventuros, dar cum nu se poate mai frumos. Are de toate: și sate, și sălbăticie, și drumuri diverse, anti-plictiseală, și peisaje numai bune de înrămat, și două arii protejate, și suiș, și coborâș. Chiar dacă în prima jumătate, ați spune că e doar suiș…

Ne vom desfăta privirea cu grandoarea vârfurilor muntoase, cu peisajul vălurit al platoului vulcanic Igniș, vom trece pe lângă un tinov care poate primi titlul de Miss Biodiversitate și pe lângă pereții de andezit ai Cheilor Tătarului. După coborârea în Mara, ne putem întoarce în Sat Șugatag, pe terasamentul fostei căi ferate forestiere. Și dacă tot pedalăm pe o fostă cale ferată, avem opțiunea de a face câte o „haltă”în satul Desești (sit UNESCO) sau în Hărnicești, unde ne întâlnim cu Traseul Șinelor.

Vezi harta traseului!

Pentru mai multe informații despre Traseul Igniș – Mara și coordonatele GPS ale acestuia, click aici!

Atracții:

Turbăria Iezerul Mare este una dintre cele mai bine conservate mlaştini oligotrofe din judeţul Maramureş, cu o suprafață de 12 ha, aflată pe platoul Munţilor Igniş la altitudinea de 1014 m. Cu un lac central de circa 200 metri patraţi şi o adâncime de circa 5 metri, tinovul are formă ovală, este bine bombat, convex, spre zona centrală cu 6-7 metri mai înalt decât la margini, fiind înconjurat de păşuni montane mezofile. Din turbărie pornesc două pâraie, numite Pârâul Iezerului și pârâul Sărita Iezerului. Valoarea pH este de 4,5-5. Din turbărie izvorăște un pârâu care formează la baza abruptului o cascadă de 5-6m Sărita Iezerului. Cantitatea totală a turbei este estimată la cca 300.000 m3. Vegetaţia rezervaţiei este reprezentată prin: mușchi de turbă (Sphagnum sp.), afin vânăt (Vaccinium uliginosum ssp. uliginosum), răchiţele (Vaccinium oxycoccos), roua cerului (Drosera rotundifolia), vuietoare (Empetrum nigrun), bumbăcariţă (Eriophorum vaginatum), Scheuchzeria palustris, ruginare (Andromeda polifolia), merişor (Vaccinium vitis-idaea), iarbă albastră (Molinia caerulea). În lagg-ul din jurul tinovului vegetația este formată din: rogoz (Carex brizoides), sclipeţi (Potentilla erecta), târsă (Deschampsia cespitosa) și câteva exemplare de curechi de munte (Ligularia sibirica).

Cheile Tătarului (suprafață de 17 ha și lungimea de 0,7 km) au o geneză unică în ţară, sunt săpate de apele înspumate a Văii Brazilor ce se prăbuşesc peste praguri stâncoase din roci vulcanice andezitice. Molidişul primar aşezat pe stâncile abrupte ascunde o specie foarte rară de muşchi luminescent (Schistostega pennata). Din cauza luminii insuficiente abruptul stâncos e tapiţat de licheni de o culoare galben-aurie, rar întâlniţi în altă parte şi reprezintă locul de cuibărit perfect pentru mierla de piatră (Monticola saxatilis) şi vânturelul roşu (Falco tinnunculus) specii de păsări vulnerabile regăsite în puţine locuri din România. Alte specii de importanțã conservativã regãsite în acest areal sunt: Euphorbia carpatica, Viola epipsila, Carex limosa, Carex pauciflor.

  • Barajul Runcu

Contrucția barajului a început in anul 1987, însă după revoluție lucrările au fost stopate timp de 7 ani. Construcţia este unică prin paramentul aval, care este executat manual din piatră brută, în trepte.

Debitul de apă va fi de 3.550 l/s; Suprafaţa totală a terenului ocupată de lac va fi de 91 hectare; Volumul total acumulat va fi de 26.000.000 mc. Barajul Runcu va suplimenta alimentarea cu apă a zonei Baia Mare – BaiaSprie şi va produce energie electrică în centralele hidroelectrice. De asemenea, va avea un rol în apărarea împotriva inundaţiilor pentru trei localităţi şi aproape 130 de hectare de teren agricol.

Situată în cimitirul din partea vestică a satului Deseşti, Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” este inclusă în Lista moştenirilor Internaţionale a UNESCO, datorită întregului armonios şi picturilor bine păstrate.  Este o construcţie tipică pentru Maramureş, definită prin supraînălţarea pereţilor vizibilă în exterior, prin acoperişul în două ape şi prin turnul clopotniţei de influenţă gotică. Este de  remarcat grija pentru calitatea lemnului, pentru realizarea îmbinărilor şi a decoraţiilor sculptate, pentru proporţia turnului şi a foişorului. Biserica este printre puţinele edificii al căror plan nu a fost schimbat prin adăugarea portalului. Biserica este construită în anul 1770, din grinzi groase de stejar, de formă pătrată, amplasate pe o fundaţie din piatră de râu. Grinzile superioare sunt mai lungi şi formează console  în formă de aripi, care sprijină acoperişul acoperit cu ţiglă. Acoperişul cu streşini duble acoperă partea principală, dreptunghică a bisericii, iar cel mai coborât, cu un singur rând de streşini, acoperă altarul poligonal. Biserica se remarcă prin armonia elementelor constitutive, prin structura aparent decorată cu ornamente sculptate, dar şi prin amploarea spaţiului interior, prin masivitatea şi expresivitatea volumelor.

Planul are un corp principal rectangular, format din pronaos şi naos, urmat de altarul decroşat. Accesul se face prin partea de vest în pronaos, printr-o uşă cu ancadrament rectangular din bârne groase sculptate cu motive decorative geometrice, vegetale şi simbolice. Uşa, situată pe faţada vestică, are tocul lat, decorat cu funii răsucite şi cu un motiv triunghiular al unor colţi de lup. Acest motiv se regăseşte şi la ancadramentul ferestrelor şi pe pereţii exteriori între cele două streşini.

Inscripţiile din altar atestă că pictura bisericii a fost realizată în anul 1780 de Radu Munteanu din satul Ungureni, împreună cu ajutorul său Gheorghe.  Radu  Munteanu a început prin a picta icoane în Ţara Lăpuşului, iar influenţa sa a fost observată în multe din picturile murale din bisericile din zonă.

Radu Munteanu este unul din reprezentanţii importanţi ai picturii religioase de tradiţie postbizantină din Lăpuş – Maramureş, el imprimând picturilor sale o factură rustică. El respectă modelele iconografice, dar le interpretează într-o manieră preocupată mai ales de efectul decorativ şi ornamental,dând o nouă culoare picturii de construcţie postbizantină. Toate acesta o fac mai pitorească, mai apropiată de pictura naivă prin spontaneitate şi sinceritate.

Între anii 1778-1780, cunoscutul artist Alexandru Ponehalschi a zugrăvit catapeteasma şi celelalte icoane. Timpanul rotund al catapetesmei este dominat de tema Răstignirii. Tema principală din pronaos este Judecata de apoi, care se întinde pe mai mulţi pereţi. Cea mai impresionantă scenă este Râul de Foc. În centru bolţii este Iisus Hristos, în, înconjurat de îngeri şi de Fecioara Maria. Pe părţile bolţii se află teme din Vechiul Testament. În anul 1920, pe peretele vestic al naosului, a fost adăugat un balcon pentru cor, care a distrus câteva din picturile originale. În partea superioară a peretelui sunt scene din Buna Vestire, Judecarea lui Iisus, Batjocura, Răstignirea, Înger şi Mormânt şi Femeie Credincioasă la Mormânt.  Pe registrul de mai jos sunt figurile Sfinţilor Episcopi.

Biserica de lemn „Naşterea Maicii Domnului” din Hărniceşti se află pe Strada Principală nr. 86. Ea a fost construită în anul 1789, fiind un monument istoric și fostă biserică de mănăstire.

Ea este o biserică ortodoxă ce are o arhitectură care a suferit multe modificări în decursul timpului. Planul este rectangular iar absida nedecrosată, ceea ce face ca partea de est să se termine teşit, în formă poligonală cu cinci laturi. Biserica este prevăzută cu o tindă pătrată pe peretele de sud unde este intrarea.

Acoperişul, cu două poale, în pantă repede, măsoară 10 metri înalţime pe când turnul numai 9 metri, prea puţin pentru proporţiile bisericii. In privința decoraţiei exterioare este de observat brâul sculptat care înconjoară biserica de jur împrejur şi consolele frumoase pe care se sprijină cununa.

Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Sat Şugatag se află pe Strada Principală nr. 87. Ea a fost construită în anul 1642. Este construită din lemn de stejar, pe temelia unei alte vechi biserici. Ea este o biserică ortodoxă, se încadrează în tipologia bisericilor de lemn maramureşene, prezentând elementele sale caracteristice: streaşina dublă în dreptul naosului şi pronaosului, turnul cu foişorul scos în afara profilului de bază şi cu un coif prelungit în opt ape. Motivul torsadei „funia răsucită” ce încinge mijlocul pereţilor bisericii la exterior, îl regăsim şi la ancadramentul uşii, decor specific construcţiilor din lemn ce poate fi întâlnit in mod frecvent şi în alte genuri practicate în creaţia populară a lemnului.